Marturii despre Sfantul Ioan de Kronstadt

editura Sophia | 240 pagini

Influenta parintelui Ioan se datoreaza profundei lui credinte, dragostei, fidelitatii fata de Ortodoxie, atitudinii sincere fata de pastoratie si sfinteniei personale. E adevarat insa, cele enumerate nu fac decat sa atraga harul divin, si acesta il face maret pe om. Astfel se explica farmecul deosebit al parintelui. Harul la€‘a proslavit pe pastorul din Kronstadt si a atras catre el inimile multor oameni. Din aceasta perspectiva el nu era un om obisnuit, ci o minune dumnezeiasca, un vas duhovnicesc, umplut cu multe daruri, ce are dreptul dea€‘a spune: "Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste" (Filipeni 4, 13). Cand era intrebat in ce mod a dobandit o asemenea faima, parintele raspundea: "Nu am nimic in afara harului preotiei, care se dobandeste prin hirotonie. Reaprinde in tine acest har si atunci vei savarsi fapte mai mari si mai minunate".

Cuprins:
In Kronstadt, la parintele Ioan
Doua zile in Kronstadt
La parintele Ioan din Kronstadt
"Formatia..."
Amintiri despre parintele Ioan din Kronstadt
E. Duhonina
Din amintirile lui N.T.
Vasili Sustin
Alaturi de parintele Ioan din Kronstadt (V. Ilinski)
Din amintirile protopresbiterului Pavel Levitski
In amintirea sfantului pastor
Parintele Ioan
Scurta biografie
La Parintele Ioan
Spovedania comuna
Minunile parintelui Ioan din Kronstadt
Ultimele zile
Parintele Ioan din Kronstadt
Din amintirile lui R.G. Scemeakina

Ce fericire! Rugaciunea mia€‘a fost auzita. Parintele Ioan ma€‘a vizitat astazi si a sfintit apartamentul, care ia€‘a placut foarte mult. Astazi ia€‘am cerut parintelui sa fie duhovnicul meu.
Cand la€‘am rugat sa ma povatuiasca pe calea duhovniciei, parintele ma€‘a intrebat:
- Dar ma vei asculta intotdeauna si vei implini ce iti voi spune?
- Parinte, doar ma stiti! De doi ani deja, la porunca sfintiei voastre, nu mai practic spiritismul.
- Da, da, stiu, a zis el si a ramas pe ganduri.
Atunci, cazand in genunchi, am inceput saa€‘l rog:
- Luatia€‘ma, parinte, poruncitia€‘mi sa fac ascultare si, daca sunt vinovata cu ceva, datia€‘mi si epitimie, ca o voi implini cu dragoste.
Parintele a zambit cu blandete si a zis:
- Ia te uita, ce sprintena e! Te iau saa€‘mi fii fiica dua­hova­nia­ceasa­ca, cat despre viata ta mai lasaa€‘ma sa ma gandesc.
Dupa aceea, ma€‘a sarutat pe frunte si a mers in sufragerie, unde la€‘am rugat sa primeasca o plapuma impletita de mine. Luand plapuma, parintele a zis:
- Vai, ce indemanatica esti! Multumesc, multumesc.
Ia€‘am mai dat parintelui telegrama egumenei Manastirii Ina­trarea Maicii Domnului in Biserica, din orasul Orel, prin care aceasta ii multumea parintelui pentru vindecarea pe caa­re o primise, datorita rugaciunilor lui.
Parintele a spus:
- Slava Domnului, ca atunci cand eram in Orel mi sa€‘a spus ca sa€‘a imbolnavit rau de tot. Eu am slujit in catedrala oraa­sului si am trimis pe cineva saa€‘i spuna sa nu indrazneasca sa fie bolnava, rugandua€‘ma si eu din toata inima Domnului si iata ca El, Atotmilostivul, mia€‘a auzit rugaciunea.
Zicand acestea, parintele ma€‘a binecuvantat si a plecat.

Doamna E.N., o femeie slaba, bolnava, arzand de nerabdare sa construiasca o biserica Domnului intra€‘o localitate ina­departata a Rusiei, intalnindua€‘l pe parintele, la€‘a rugat sa ina­fluenteze cumva oamenii bogati pentru a o ajuta sa adune fondurile necesare. Parintele a binecuvantata€‘o, spunandua€‘i:
- Mergi si construieste!
- Pai, cum, parinte, ca nu am bani.
- Tia€‘am spus sa mergi si sa construiesti, ca totul va fi bia­ne, a spus din nou, cu asprime, parintele.
E.N. sa€‘a temut saa€‘l mai contrazica si a ascultat, iar, ca rea­zula­tat si spre mirarea tuturor, biserica a fost ridicata fara piea­dici, foarte multi oameni venind sa contribuie la aceasta zidire.

Parintele nu suporta tutunul, spunand ca fumatul este anaa­loa­gia bauturii, fiind daunator sufletului. Astfel la€‘a dezvatat pe tata de a mai fuma, dar si pe mine. Fiind alintat si avand o viata usoara, nu mia€‘a trecut niciodata prin cap sa renunt la acest obicei usor de deprins si simpatic, mai ales ca incercaa­ria­le ulterioare de a face acest lucru sa€‘au finalizat cu stricarea bunei dispozitii si a confortului de "a fuma", care se prea­luna­a­gise la mine timp de optsprezece ani. Am fumat mult, dar iata ca, in timpul unor probleme pe care lea€‘am avut pe 9 decembrie 1913, am venit la mormantul parintelui Ioan, gana­dind in sinea mea un singur lucru: "Facaa€‘se voia Ta". Peste trei zile ma€‘am imbolnavit tare, avand doua abcese in gat, care aproape ca ma€‘au costat viata. Atunci mi-a aparut in mod serios dorinta de a ma lasa de acest obicei, fapt pe care i la€‘am relatat profesorului Bogdanova€‘Berezovschi. Acesta a fost sceptic in ceea ce priveste intentia mea, dupa ce a aflat ca fumam de optsprezece ani. El mia€‘a spus, razand: "Va veti insanatosi si apoi veti incepe sa fumati din nou".
Acum sunt douazeci de ani de cand am lasat, foarte usor, desi eram comod, aceasta patima care ii stapaneste pe atatia oameni.
Nu numai faptul descris mai sus, ci si convingerea mea pera­sonala ma€‘au dus la concluzia ca prin voia lui Dumnezeu, de care am ascultat in rugaciunea mea scurta si sincera, si cona­form rugaciunii dreptului lui Dumnezeu, parintele Ioan, am fost izbavit de aceasta patima grea, pe care nu vrem sa o vedem si sa o recunoastem ca atare, preferand sa fim orbi, in aceasta privinta.

Array