Rascoala (editura Liviu Rebreanu)
Anul 1932 a reprezentat pentru literatura romana momentul de sepaaÂrare a lucrurilor, in care romanul romanesc alege definitiv calea moderaÂnizarii gratie lui Liviu Rebreanu, romancierul a carui celebritate in epoca il plasa in randul marilor personalitati ale lumii contemporane nationale. Cu Rascoala, s-a petrecut o revolutie in sistemul receptarii, al lecturii critice canonice; atat de surprinzatoare este constructia epica a Rascoalei, incat Mihail Sebastian se confeseaza intr-un articol din presa vremii:
"Marturisesc ca lectura Rascoalei mi-a dejucat tot aparatul critic obisaÂnuit. Citesti o carte cu creionul in mana: subliniezi un detaliu reveaÂlator, insemni o notatie falsa, urmaresti etapele unei constructii, te opresti la un caaÂpat fericit, semnalezi un altul deplasat. Toate acestea scad probaaÂbil din voluptatea citirii, dar iti asigura vigilenta. Ei bine, creionul, hartiile si notitele le-am pierdut dupa primele 50 de pagini ale intaiului volum. Eram luat intr-o navala de fapte si de oameni, care deviau prin violenta si adeaÂvar toate instrumentele de control posibile. Intre momentele de pasiune lente sau acute ce se acumulau in carte, ramaneam un ins mai mult, care alerga o data cu toti eroii spre deznodamant".
(Azi, anul IX, nr. 1, ian. 1934)
Bibliografia operei
Experientele relatiei de empatie cu cartile de aventuri ale lui Jules Verne, ori cu tipologiile balzacienei Comedii umane ori cu introspectiile dostoievaÂskiene sunt retraibile in cele mai inspirate creatii ale operei lui Rebreanu, care reuseste, de foarte multe ori, sa recreeze viata - functia esentiala a scriiaÂturii veritabile. Astfel, notabile prin implinirea vocatiei de prozator sunt: Ion, roman (1920), Catastrofa, trei nuvele (1921), Norocul, schite si nuaÂvele (1921), Padurea spanzuratilor, roman (1922), Adam si Eva, roman (1925), Ciuleandra, roman (1927), Craisorul, roman (1929), Rascoala, roman (1932), Gorila, roman (1938) etc.
Doctrina romancierului, construita cu minutie inca de la primul text publicat in revista Luceafarul (1908) si de la debutul editorial cu volumul de nuvele Framantari, 1912, vorbeste despre un scriitor cu abilitati de artiaÂzan, de constructor atent si fidel modelului.
Harul lui Rebreanu este de a imprumuta suflu din viata curenta, de a transporta vitalitate esentiala catre eroii sai. Acesta este, de altfel, secretul pe care il incifreaza succesul spectaculos pe care Ion l-a inregistrat in istoria literelor romanesti. Cu aceeasi tehnica stapanita magistral, in Rascoala se nasc, din cateva tuse foarte exacte, personaje memorabile. De la intrarea in contact cu acestea se produce pentru cititor o familiarizare ce neaga orice protocol relational; avem senzatia unor caractere ce traiesc intr-un firesc ce transcende regulile conventiei romanesti, regulile fictiunii.
Formula generativa a omului rebrenian il extazia pe Mihail Sebastian, ce face elogiul neconditionat al acestei alchimii:
Darul acesta de a crea viata, d-1 Rebreanu il are masiv, stapanitor, din instinct. Nu stiu prin ce mecanism iau nastere eroii sai si mi-ar fi greu sa-l surprind. [...]
Fara sa am ambitia de a face metafizica literara, mi se pare ca este aici un lucru greu de explicat si ca nu poate fi vorba decat de prezenta, ce nu se explica niciodata, a geniului.
Au existat desigur si gusturi ce inclinau spre alte romane ale lui Rebreanu; suntem si azi tentati sa indragim inegal texte, personaje, sa ne facem moaÂdele umane din cele cateva zeci de caractere pe care ni le-a lasat mosaÂteaÂnire. Supravietuirea acestei mari literaturi vorbeste insa, in primul rand, despre valoarea ei ca act artistic.
"Marturisesc ca lectura Rascoalei mi-a dejucat tot aparatul critic obisaÂnuit. Citesti o carte cu creionul in mana: subliniezi un detaliu reveaÂlator, insemni o notatie falsa, urmaresti etapele unei constructii, te opresti la un caaÂpat fericit, semnalezi un altul deplasat. Toate acestea scad probaaÂbil din voluptatea citirii, dar iti asigura vigilenta. Ei bine, creionul, hartiile si notitele le-am pierdut dupa primele 50 de pagini ale intaiului volum. Eram luat intr-o navala de fapte si de oameni, care deviau prin violenta si adeaÂvar toate instrumentele de control posibile. Intre momentele de pasiune lente sau acute ce se acumulau in carte, ramaneam un ins mai mult, care alerga o data cu toti eroii spre deznodamant".
(Azi, anul IX, nr. 1, ian. 1934)
Bibliografia operei
Experientele relatiei de empatie cu cartile de aventuri ale lui Jules Verne, ori cu tipologiile balzacienei Comedii umane ori cu introspectiile dostoievaÂskiene sunt retraibile in cele mai inspirate creatii ale operei lui Rebreanu, care reuseste, de foarte multe ori, sa recreeze viata - functia esentiala a scriiaÂturii veritabile. Astfel, notabile prin implinirea vocatiei de prozator sunt: Ion, roman (1920), Catastrofa, trei nuvele (1921), Norocul, schite si nuaÂvele (1921), Padurea spanzuratilor, roman (1922), Adam si Eva, roman (1925), Ciuleandra, roman (1927), Craisorul, roman (1929), Rascoala, roman (1932), Gorila, roman (1938) etc.
Doctrina romancierului, construita cu minutie inca de la primul text publicat in revista Luceafarul (1908) si de la debutul editorial cu volumul de nuvele Framantari, 1912, vorbeste despre un scriitor cu abilitati de artiaÂzan, de constructor atent si fidel modelului.
Harul lui Rebreanu este de a imprumuta suflu din viata curenta, de a transporta vitalitate esentiala catre eroii sai. Acesta este, de altfel, secretul pe care il incifreaza succesul spectaculos pe care Ion l-a inregistrat in istoria literelor romanesti. Cu aceeasi tehnica stapanita magistral, in Rascoala se nasc, din cateva tuse foarte exacte, personaje memorabile. De la intrarea in contact cu acestea se produce pentru cititor o familiarizare ce neaga orice protocol relational; avem senzatia unor caractere ce traiesc intr-un firesc ce transcende regulile conventiei romanesti, regulile fictiunii.
Formula generativa a omului rebrenian il extazia pe Mihail Sebastian, ce face elogiul neconditionat al acestei alchimii:
Darul acesta de a crea viata, d-1 Rebreanu il are masiv, stapanitor, din instinct. Nu stiu prin ce mecanism iau nastere eroii sai si mi-ar fi greu sa-l surprind. [...]
Fara sa am ambitia de a face metafizica literara, mi se pare ca este aici un lucru greu de explicat si ca nu poate fi vorba decat de prezenta, ce nu se explica niciodata, a geniului.
Au existat desigur si gusturi ce inclinau spre alte romane ale lui Rebreanu; suntem si azi tentati sa indragim inegal texte, personaje, sa ne facem moaÂdele umane din cele cateva zeci de caractere pe care ni le-a lasat mosaÂteaÂnire. Supravietuirea acestei mari literaturi vorbeste insa, in primul rand, despre valoarea ei ca act artistic.
Cititori nostri au gasit cartea pe Elefant.ro: CLICK AICI
.Poti gasi cartea si pe siteurile:
 | 18 lei | Rascoala (editura Liviu Rebreanu) |
