Omul care rade
Ursus si Homo erau legati printr-o strinsa prietenie. Ursus era un om, Hoino un lup. Firile lor se potrivisera. Omul fusese cel care ii daduse nume lupului. Pesemne ca tot el i.si alesese si pentru sine un nume j; gasind ca Ursus i se nimereste lui, gasise Homo nimerit pentru fiara, insotirea asta a omului si a lupului isi scotea piinea din bilciuri, din hramurile parohiilor, din colturile ulitelor unde e gloata mare de trecatori, si din nevoia pe care o incearca pretutindeni oamenii sa asculte brasoave si sa cumpere leacurile sarlatanilor. Lupul, supus si binevoitor la porunca, placea multimii. Domesticirile sint lucruri placute la vedere. Suprema noastra multumire e sa ni se perinde pe dinaintea ochilor toate soiurile de domesticiri. Din pricina asta se stringe atita multime de oameni in calea alaiurilor regale.
Ursus si Homo umblau din raspintie in raspintie, din pietele Aberystwythului i in pietele Jedburghului, din tara in tara, din comitat in comitat, din oras in oras. Cind se sfirsea un tirg, treceau la altul. Ursus locuia intr-o prapadita de baraca pe roate pe care Homo, indeajuns de civilizat, o tira ziua si o pazea noaptea. Pe ulitele mai greu de strabatut, cind trebuia sa urge la deal, cind intilneau' in cale prea multe dire de roti si prea mult glod, omul isi petrecea chinga hamului pe dupa git si tragea frateste, umar la umar cu lupul, imbatrinisera astfel impreuna. Noptile si le petreceau pe unde nimereau, prin vreo paragina, prin vreo poiana, la vreo raspintie de drumuri, la gura catunelor, la portile oraselor, prin hale, prin vreo alee umbrita de ulmi, la marginea parcurilor, prin maidanele din preajma bisericilor.
Ursus si Homo umblau din raspintie in raspintie, din pietele Aberystwythului i in pietele Jedburghului, din tara in tara, din comitat in comitat, din oras in oras. Cind se sfirsea un tirg, treceau la altul. Ursus locuia intr-o prapadita de baraca pe roate pe care Homo, indeajuns de civilizat, o tira ziua si o pazea noaptea. Pe ulitele mai greu de strabatut, cind trebuia sa urge la deal, cind intilneau' in cale prea multe dire de roti si prea mult glod, omul isi petrecea chinga hamului pe dupa git si tragea frateste, umar la umar cu lupul, imbatrinisera astfel impreuna. Noptile si le petreceau pe unde nimereau, prin vreo paragina, prin vreo poiana, la vreo raspintie de drumuri, la gura catunelor, la portile oraselor, prin hale, prin vreo alee umbrita de ulmi, la marginea parcurilor, prin maidanele din preajma bisericilor.
Cititori nostri au gasit cartea pe Elefant.ro: CLICK AICI
.Poti gasi cartea si pe siteurile:
 | 13.6 lei | Omul care rade |
